Dictionar

Rezultate principale (Replică):

Replica

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. répliquer)

1. a da o replică; a răspunde, a riposta.


Replică

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. réplique, lat. replica)

1. răspuns la ceea ce s-a spus sau s-a scris; ripostă.

2. ceea ce are de spus un actor după ce interlocutorul său a terminat de vorbit.

3. fără ~ = definitiv.

4. (jur.) concluzii opuse de reclamant celor formulate de pârât.

5. răspuns dat de o voce sau de un instrument într-un duet, terțet etc.

6. reproducere a unei opere de artă, executată chiar de autor.

7. (arheol.) copie veche.

8. mulaj al unui corp obținut prin depunerea pe suprafața acestuia a unei pelicule maleabile, care apoi se desprinde.

9. repetare (mai slabă) a unui cutremur de pământ.


Rezultate secundare (Replică):

Replicare

Parte de vorbire: s.
Origine: (replica)

1. acţiunea de a replica.

2. dublare prin copiere după o formă preexistentă.

3. (biol.) proces complex prin care se asigură sinteza macromoleculelor ce deţin codificată informaţia ereditară.


Replicativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. replicatif)

1. (despre frunze) pliat spre interior de la vârf spre bază.


Aparteu

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. aparté)

1. (teatru) monolog sau scurtă replică teatrală care nu este auzită de celelalte personaje din scenă, ci doar de spectatori.

2. (prin ext.) conversație secretă; convorbire între patru ochi.


Dictatorial, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dictatorial)

1. care se referă la dictatură; care este specific dictaturii; (înv.) dictatoresc, (înv.) dictatoric.

2. care ține de dictator; care este specific dictatorului; (înv.) dictatoresc, (înv.) dictatoric.

3. care este impus cu forța; autoritar.

4. (figurat) care nu admite nicio replică.

5. (antonime) democratic, liberal.


Dogmatiza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dogmatiser)

1. a învăţa dogmele.

2. (fig.) a vorbi pe un ton sentenţios, care nu admite replică.


Duplică

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. duplique)

1. (vechiul drept) răspunsul pârâtului la replica reclamantului; răspuns la o replică.


Estampaj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. estampage)

1. tehnică decorativă utilizată pentru a da formă sau relief, făcând amprenta unui material dur pe un material maleabil; estampare.

2. tehnică de reproducere, folosită în mod obișnuit în epigrafie, pentru a obține replica exactă a unei inscripții care nu poate fi transportată; estampare.


Ex cathedra

Parte de vorbire: loc. adj., loc. adv.
Origine: (lat. ex cathedra, de la catedră)

1. de la înălțimea catedrei; pe un ton doctoral, dogmatic.

2. a vorbi ~ = a vorbi pe un ton doctoral, care nu admite replică.