Dictionar

Rezultate principale (Reprezentanţă):

Reprezentanţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Repräsentanz)

1. organ care reprezintă o colectivitate.

2. ~ națională = organ de stat constituit din totalitatea deputaților; ~ diplomatică = organ permanent de stat pentru relațiile externe aflat pe teritoriul unui alt stat; misiunea diplomatică.

3. agenție a unei întreprinderi comerciale.

4. caracter reprezentativ.


Rezultate secundare (Reprezentanţă):

Agenţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. agenzia)

1. reprezentanţă a unei instituţii sau întreprinderi.

2. ~ telegrafică (sau de presă) = instituţie specializată care primeşte şi transmite presei ştiri şi informaţii; ~ de bilete = birou unde se vând bilete pentru spectacole, concerte etc.; ~ de voiaj = birou unde se vând cu anticipaţie biletele de călătorie.


Ambasadă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ambassade)

1. reprezentanţă diplomatică a unei ţări, condusă de un ambasador.

2. ansamblul agenţilor diplomatici; localul în care îşi desfăşoară activitatea.

3. (fig.) solie, misiune.


Consulat

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. consulat, lat. consulatus)

1. (în Roma antică) perioadă de guvernare a unui consul (1).

2. guvernare consulară a Republicii Franceze între 1799 şi 1804.

3. reprezentanţă diplomatică a unui stat în alt stat, inferioară ambasadei; sediul reprezentanţei.


Legaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. légation, lat. legatio)

1. reprezentanţă diplomatică cu rang inferior ambasadei.

2. localul, sediul acesteia.

3. misiune a unui legat1 (2), în vechile state ale bisericii.

4. suprafaţa unei ţări supusă unui legat1 (2).


Misiune

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. mission, lat. missio)

1. însărcinare, funcție încredințată cuiva; rol, rost, menire.

2. ~ diplomatică = oficiu sau reprezentanță diplomatică permanentă cu grad de ambasadă sau legație, condusă de un ambasador sau de un nunțiu.

3. delegație trimisă de un stat în străinătate cu un scop determinat.

4. acțiunea de propagare a creștinismului în țările cu o altă religie.


Nunţiatură

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. nunziatura)

1. reprezentanţă diplomatică a Vaticanului într-o ţară străină.

2. funcţia nunţiului.