Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antracte)
1. pauză între actele unei reprezentanţii.
2. piesă instrumentală între actele unei lucrări lirice muzicale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după engl. self-government)
1. conducere a activităţii sociale, economice etc. de către însăşi colectivitatea respectivă sau prin reprezentanţii ei.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. balkanique)
1. din regiunea Balcanilor; propriu acestei regiuni.
2. jocuri ~e = întreceri sportive organizate periodic între reprezentanţii ţărilor din regiunea balcanică; balcaniadă.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. démocrate)
1. I. referitor la democrație; democratic.
2. care are convingeri democratice, care militează pentru democrație.
3. care este membru al unui partid care revendică democrația.
4. partid ~ = partid cu orientare democrată.
5. II. partizan al democrației, al unui sistem politic în care poporul își alege reprezentanții.
6. (S.U.A.) membru sau susținător al Partidului Democrat.
7. ~ţi revoluţionari = ideologi şi militanţi ai revoluţiei burghezo-democratice, care au luptat consecvent pentru desfiinţarea iobăgiei şi lichidarea rânduielilor feudale.
8. ~-creştin = membru al unui partid democrat care adoptă principiile creştinismului.
9. (antonime) aristocrat, autocrat, autoritar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dialogue, lat. dialogus)
1. conversaţie între doi vorbitori.
2. schimb de opinii între reprezentanţii a două partide, state etc.
3. ansamblu de replici schimbate între personajele unei piese de teatru sau ale unui film; pasaj dintr-o operă literară care reproduce convorbirea unor personaje.
4. ~ interior = replicile pe care le schimbă cu sine însuşi un personaj literar.
5. scriere redactată sub formă de dialog (1).
6. alternare de fraze muzicale care parcă răspund una alteia, executate de două voci sau instrumente ori chiar de un singur instrument cu registre diferite.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diplomatie)
1. activitate desfăşurată de un stat prin reprezentanţii săi peste graniţă, în vederea realizării obiectivelor politicii sale externe; diplomatică (II, 2).
2. carieră, funcţie de diplomat.
4. abilitate, dibăcie, pricepere (în purtări etc.).