Dictionar

Rezultate secundare (Reprezentanților):

Conferinţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conférence, lat. conferentia)

1. expunere făcută în public asupra unei teme din domeniul ştiinţei, artei etc.

2. reuniune a reprezentanţilor unor state, organizaţii etc. pentru a discuta şi a lua hotărâri în anumite chestiuni.

3. ~ la nivel înalt = întrunire a unor şefi de state sau de guverne.

4. for superior al unei organizaţii de partid, care se întruneşte pentru a dezbate probleme ale organizaţiei, a alege organele sale de conducere etc.

5. consfătuire, convorbire.

6. ~ de presă = întâlnire între o personalitate a vieţii politice, sociale sau culturale şi reprezentanţi ai presei.


Congresman

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (engl. congressman)

1. (Statele Unite ale Americii) membru al Camerei Reprezentanților.

2. NOTĂ: deși atât Senatul, cât și Camera Reprezentanților alcătuiesc Congresul Statelor Unite, un membru al Senatului este de obicei numit doar „Senator”, în timp ce un membru al Camerei poate fi denumit fie „Reprezentant”, fie „Congresman”.


Corp

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. corps, lat. corpus)

1. s. n. organismul considerat ca un tot anatomic și funcțional; trup.

2. trup fără cap; trunchi.

3. parte principală din ceva.

4. corp de legi = culegere de legi; corpus.

5. porțiune de materie bine determinată.

6. (chim.) substanță (organică sau anorganică).

7. obiect material, lucru.

8. corp ceresc = corp natural sau artificial din spațiul cosmic; corp negru = corp capabil absoarbă integral radiația termică incidentă, de orice lungime de undă.

9. corp delict = obiect care a servit la săvârșirea unei infracțiuni.

10. (mat.) mulțime înzestrată cu două operații (adunare și înmulțire), caracterizată prin proprietăți de asociativitate, distributivitate, precum și prin existența elementelor neutre și inverse în raport cu cele două operații.

11. corp fonetic = totalitatea sunetelor care alcătuiesc un cuvânt sau o formă gramaticală.

12. unitate cu care se măsoară mărimea literelor tipografice.

13. totalitatea persoanelor care, prin funcție sau profesiune, formează o unitate deosebită, legal constituită.

14. corp de balet = a) ansamblul balerinilor dintr-un teatru de operă, operetă sau estradă; b) grup de dansatori având într-un spectacol rol similar corului de operă; corp diplomatic = totalitatea reprezentanților diplomatici străini acreditați pe lângă un stat.

15. corp electoral = totalitatea persoanelor care se bucură de drept de vot la data efectuării unor alegeri.

16. mare unitate militară în alcătuirea căreia intră mai multe divizii, brigăzi și regimente de toate armele.

17. corp de gardă = clădire sau încăpere din incinta unui obiectiv de pază ocupată de o gardă militară.

18. s. m. (med.) denumire dată unor structuri anatomice.


Diplomatic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. diplomatique, lat. diplomaticus, /II, 2/ germ. Diplomatik)

1. adj. referitor la diplomaţie, de diplomat.

2. corp ~ = totalitatea ambasadorilor, miniştrilor şi reprezentanţilor străini care se află în capitala unui stat.

3. abil, calculat.

4. s. f. disciplină a istoriei care se ocupă cu cercetarea vechilor diplome, a cărţilor şi a altor documente oficiale.

5. diplomaţie (1).


Landtag

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Landtag)

1. (în evul mediu) adunarea reprezentanților pe stări în principatele germane.

2. (în Germania până în 1934 și în Austro-Ungaria) organul reprezentativ al puterii.

3. (în Germania și Austria) organul legislativ suprem al landurilor; dietă.

4. parlamentul în Liechtenstein.


Seim

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (pol. sejm)

1. adunare națională în unele țări slave din nord; parlament în Polonia şi Finlanda.

2. adunare a reprezentanților diferitelor categorii sociale.

3. (var.) (înv.) săim.