Dictionar

Rezultate principale (Reprezentare):

Reprezentare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (reprezenta)

1. acțiunea de a reprezenta.

2. înfățișare, redare (cu mijloace plastice), reproducere.

3. cheltuieli de ~ = sume prevăzute într-un buget pentru acoperirea cheltuielilor rezultate din îndeplinirea funcțiilor oficiale pe care le deține o persoană.

4. reprezentație.

5. imagine senzorială a obiectelor sau fenomenelor lumii exterioare, evocată în conștiință în absența acestora; proces psihic care realizează această evocare.


Rezultate secundare (Reprezentare):

Abacă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)

1. (arhitectură) partea superioară a capitelului unei coloane; placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava.

2. (matematică) sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații; nomogramă.

3. (fizică) reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos

4. (var.) (s.n.) abac.


Algorigramă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. algorigramme)

1. reprezentare grafică a unui algoritm.


Alienare

Parte de vorbire: s.
Origine: (aliena)

1. acţiunea de a (se) aliena; înstrăinare.

2. (fil.) depersonalizarea oamenilor, denaturarea relaţiilor personale prin puterea banilor, a rangurilor sociale, reprezentarea deformată a realităţii; alienaţie.


Amazonomahie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. amazonomachie)

1. (mit.) luptă cu amazoanele; lupta amazoanelor împotriva atenienilor.

2. (antichitate) reprezentare artistică a amazoanelor în lupte.


Antropomorfism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthropomorphisme)

1. concepţie care atribuie divinităţilor sau lucrurilor şi fenomenelor naturii forme, însuşiri şi sentimente umane.

2. reprezentare a divinităţilor sub înfăţişare omenească.


Antropopatie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anthropopathie)

1. (med.) formă de delir caracterizată prin convingerea bolnavului în propriu-i corp coexistă ființe umane, pe care le simte și cărora le percepe vocea.

2. atribuirea de însușiri și stări afective specific umane unor obiecte, mediului înconjurător, naturii.

3. reprezentare a divinității, în sistemele religioase primitive, ca o ființă cu sentimente și pasiuni omenești; antropopatism.