Dictionar

reprezentativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. représentatif)

1. (despre o adunare) ai cărei membri aleși reprezintă o colectivitate și acționează în numele ei.
2. care reprezintă, ilustrează epoca, curentul etc. din care face parte.
3. (s. f.) echipă reprezentând o asociație sportivă, o țară etc.
 

reprezentativitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. représentativité)

1. caracter reprezentativ.
 

antologic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anthologique)

1. de antologie.
2. (fig.) remarcabil, memorabil, reprezentativ.
 

bicameral, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bicaméral)

1. (despre organe legislative) cu două adunări reprezentative.
 

cameral, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. caméral)

1. referitor la camera reprezentativă.
2. științe ~e = nume dat disciplinelor care studiau finanțele publice.
3. (muz.) de cameră.
 

cenotaf

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. cénotaphe, lat. cenotaphium, gr. kenotaphion)

1. monument funerar sau mormânt gol ridicat în memoria unei persoane decedate, în general ilustră sau reprezentativă, care a fost înmormântată în altă parte sau care nu a primit înmormântare.
 

cinematecă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cinémathèque)

1. arhivă unde se păstrează filmele; filmotecă.
2. sală de cinematograf unde pot fi vizionate filme reprezentative din istoria cinematografiei.
 

constituant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. constituant)

1. referitor la constituție.
2. adunare ~ă = adunare reprezentativă care are sarcina de a elabora, de a modifica o constituție.