Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. représentation, lat. reprezentatio)
1. interpretare pe scenă a unei piese de teatru, a unei opere; spectacol.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. representational)
1. care se referă la sau se caracterizează prin reprezentare; realist, figurativ.
2. referitor la arta care urmărește să înfățișeze aspectul fizic al lucrurilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. representationism)
1. teorie a reflectării realităţii.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (engl. representationist)
1. (adept) al reprezentaționismului (doctrină conform căreia gândurile sunt reprezentări ale obiectelor reale, externe).
2. (cel) care subscrie la filozofia reprezentaționismului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. représentatif)
1. (despre o adunare) ai cărei membri aleşi reprezintă o colectivitate şi acţionează în numele ei.
2. care reprezintă, ilustrează epoca, curentul etc. din care face parte.
3. (s. f.) echipă reprezentând o asociaţie sportivă, o ţară etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. représentativité)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anthologique)
1. de antologie.
2. (fig.) remarcabil, memorabil, reprezentativ.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto- + caravană)
1. autovehicul special, care dă reprezentaţii cinematografice în diferite locuri.
2. grup de vehicule care călătoresc împreună; caravană de automobile.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., sp. autosacramental)
1. reprezentaţie dramatică în Spania, care avea loc de ziua Domnului, după ceremoniile religioase, pe scene improvizate pe străzi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. avant-première)
1. reprezentaţie pentru critici, ziarişti etc. înaintea premierei unui spectacol, a unui film.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bicaméral)
1. (despre organe legislative) cu două adunări reprezentative.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. bisser)
1. a cere din sală repetarea unui număr din programul artistic al unei reprezentaţii, reluarea unei arii.
2. a repeta la cererea publicului (o arie).