Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. axonométrie)
1. metodă de obţinere a proiecţiei obiectelor din spaţiu pe un plan.
2. disciplină care studiază reprezentările axonometrice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. empiriosimbolizm)
1. variantă a empiriocriticismului care consideră reprezentările şi noţiunile nu ca imagini ale lumii materiale, ci numai ca simboluri ale senzaţiei noastre.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hiéroglyphe)
1. semn al scrierii ideografice a vechilor egipteni, stilizare de ființe sau lucruri.
2. teoria ~elor = concepție potrivit căreia senzațiile, percepțiile și reprezentările nu sunt imagini obiective, ci numai semne convenționale, simboluri, care nu au nimic comun cu obiectele reale și cu însușirile lor.
3. (fig.; ir.) scris urât, neciteț, indescifrabil; lucru greu de descifrat.
4. (pl.) urme proeminente, alungite sau ramificate, întâlnite în straturile geologice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. iconologie)
1. ştiinţă care studiază atributele ce caracterizează personajele unei mitologii, necesare artiştilor pentru a le reprezenta.
3. disciplină care studiază şi interpretează reprezentările din artele plastice.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. idéo-moteur)
1. psihomotor.
2. proces ~ = proces prin care toate reprezentările noastre se prelungesc în mişcări mai mult sau mai puţin săvârşite.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. imagination, lat. imaginatio)
1. capacitatea de a transforma reprezentările ce reflectă realitatea existentă şi de a crea pe această bază noi reprezentări; invenţie.