Dictionar

Rezultate secundare (Reprobabil.):

Reprobabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. reprobabilis)

1. demn de reprobat; condamnabil.


Abject, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abject, lat. abiectus)

1. care comite fapte reprobabile; ticălos.

2. care inspiră dezgust, repulsie, prin josnicia, degradarea sa morală; demn de cel mai mare dispreț; abominabil.

3. (antonime) respectabil, stimabil.


Acolit, -ă

Parte de vorbire: I. s.m.f., II. s.m.
Origine: (fr. acolyte, lat. acolythus, gr. akolythos)

1. I. persoană care urmează îndeaproape ideile cuiva.

2. persoană care ajută pe cineva într-o acţiune (reprobabilă); complice.

3. II. ajutor al preotului în cultul catolic.

4. divinitate secundară care însoțește o divinitate principală.


Comite 2

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. committere)

1. a face, a săvârşi (ceva reprobabil).


Complicitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. complicité)

1. participare la săvârşirea unei fapte penale sau reprobabile.


Condamnabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. comdamnable)

1. care merită, trebuie fie condamnat; reprobabil.


Imputa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. imputer, lat. imputare)

1. tr., refl. a(-şi) reproşa purtări, fapte reprobabile.

2. tr. a obliga pe cineva plătească o sumă de bani pentru compensarea unui prejudiciu, a unei lipse în gestiune etc.