Rezultate secundare (Reprobabil.):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. reprobabilis)
1. demn de reprobat; condamnabil.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abject, lat. abiectus)
1. care comite fapte reprobabile; ticălos.
2. care inspiră dezgust, repulsie, prin josnicia, degradarea sa morală; demn de cel mai mare dispreț; abominabil.
3. (antonime) respectabil, stimabil.
Parte de vorbire: I. s.m.f., II. s.m.
Origine: (fr. acolyte, lat. acolythus, gr. akolythos)
1. I. persoană care urmează îndeaproape ideile cuiva.
2. persoană care ajută pe cineva într-o acţiune (reprobabilă); complice.
3. II. ajutor al preotului în cultul catolic.
4. divinitate secundară care însoțește o divinitate principală.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. committere)
1. a face, a săvârşi (ceva reprobabil).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. complicité)
1. participare la săvârşirea unei fapte penale sau reprobabile.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. comdamnable)
1. care merită, trebuie să fie condamnat; reprobabil.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. imputer, lat. imputare)
1. tr., refl. a(-şi) reproşa purtări, fapte reprobabile.
2. tr. a obliga pe cineva să plătească o sumă de bani pentru compensarea unui prejudiciu, a unei lipse în gestiune etc.