Dictionar

reproductiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. reproductif)

1. care reproduce; care reprezintă o reproducere.
2. care are ca scop sau ca rezultat reproducția.
3. care generează un lucru nou, un produs nou.
4. care produce din nou un fapt, un fenomen, care imită, care repetă ceva.
5. (sinon.) (biol.) reproducător.
 

reproductivitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. reproductivité)

1. capacitatea de a (se) reproduce.
2. calitatea a ceea ce este reproductiv.
 

androlog, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. andrologue)

1. medic specialist în andrologie.
2. medic specializat în sănătatea bărbaților, în special în probleme urologice și cele legate de sistemul reproductiv.
 

ginogamet

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. gynogamète)

1. (biol.) celulă reproductivă femelă care a atins maturitatea sexuală; gamet femel, oosferă.
 

protandrie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. protandrie)

1. (bot.) modalitate de hermafroditism în care anterele (organele mascule) se dezvoltă înaintea stigmatelor (organele femele care colectează polen), ceea ce evită autogamia; proterandrie.
2. (zool.) modalitate de hermafroditism în care specia este mai întâi mascul, apoi femelă, pentru a îmbunătăți eficiența reproductivă; proterandrie.
3. (antonime) protoginie, proteroginie.
 

reproductivitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. reproductivité)

1. capacitatea de a (se) reproduce.
2. calitatea a ceea ce este reproductiv.
 

spermatozoid

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. spermatozoïde)

1. (biol.) gamet mascul sau celulă reproductivă masculină, care conține doar o copie a fiecărui cromozom (haploidă), ajunsă la maturitate și capabilă să fecundeze ovulul; spermie, (rar) spermatoid, (înv.) spermatozoa.
2. (antonim) ovul.
 

spermatoid

Parte de vorbire:  s.m. (rar)  
Etimologie: (nesigură, cf. spermatozoid)

1. (biologie) celulă reproductivă masculină, matură și capabilă să fecundeze ovulul; spermatozoid.