Dictionar

republica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. republier)

1. a publica din nou; a reedita.
 

republică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. repubblica, fr. république)

1. formă de guvernământ în care conducerea este deținută de un organ suprem al puterii de stat ori de un președinte ales sau numit.
 

republicabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (re- + publicabil)

1. care poate fi republicat.
 

republican 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. républicain)

1. pasăre de mărimea unei mierle, care trăiește în grupuri în sudul Africii.
 

republican, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. républicain, it. republicano, lat. republicanus)

1. I. referitor la republică; care aparține republicii.
2. care susține republica, care își exprimă acest sprijin.
3. (Statele Unite) referitor la Partidul Republican.
4. II. adept al republicii ca formă de guvernământ.
5. (Statele Unite) membru sau susținător al Partidului Republican.
6. (var.) (înv.) răpublican.
7. (antonime) antirepublican, monarhist.
 

republicanism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. républicanisme)

1. concepție care susține republica ca formă de guvernământ; atitudine, activitate în favoarea republicii.
 

antirepublican, -ă

Parte de vorbire:  adj., s. m. f.  
Etimologie: (fr. antirépublicain)

1. (dușman) al ideilor republicane.
 

antirepublicanism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. antirépublicanisme)

1. sistem care se opune doctrinelor republicane sau republicii ca formă de guvernământ; politică antirepublicană.
 

bantustan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. bantustown)

1. zonă rezervată, sub regimul rasist, populației de culoare din Republica Sud-Africană.
 

brumar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. brumaire)

1. a doua lună în calendarul republican francez (23 octombrie - 21 noiembrie).
 

centrafrican, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. centrafricain)

1. care este situat în centrul Africii.
2. care se referă la Republica Centrafricană sau la Africa Centrală, din punct de vedere geografic, hidrologic, populațional etc.
 

consul

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat., fr. consul)

1. (în Roma antică) fiecare dintre cei doi magistrați care se alegeau anual pentru a exercita puterea supremă.
2. fiecare dintre cei trei magistrați supremi care au guvernat Republica Franceză între 1799 și 1804.
3. agent diplomatic însărcinat să reprezinte și să apere interesele administrativ-juridice și economice ale țării sale și ale compatrioților săi într-o țară străină.