Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. répugnant)
1. care repugnă, care inspiră repugnanță, aversiune; dezgustător, respingător.
2. (antonime) ademenitor, seducător, șarmant, tentant.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. répugnance, lat. repugnantia)
1. silă, dezgust; scârbă, greaţă, aversiune.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abominable, lat. abominabilis)
1. care provoacă oroare, repulsie; oribil; dezgustător, repugnant.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Parese)
1. repugnanţă faţă de muncă, de efort; lentoare, nonşalanţă.
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. répugner, lat. repugnare)
1. a experimenta un sentiment de repulsie; a cauza, a inspira repugnanță.
2. a-i produce cuiva silă, oroare; a-i displăcea profund.
3. (antonime) a atrage, a delecta.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. répugnant)
1. care repugnă, care inspiră repugnanță, aversiune; dezgustător, respingător.
2. (antonime) ademenitor, seducător, șarmant, tentant.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. viscosus)
1. care prezintă viscozitate; cleios, lipicios.
2. (fig., rar) repugnant.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT disgustans; nauseous; fastidiosus
2. FR répugnant; dégoûtant; écoeurant
3. EN disgusting; nauseous; offensive
4. DE Ekel erregend; widerwärtig; eklig
6. HU kellemetlen íz; undorító, visszataszító íz