Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. répulsion, lat. repulsio)
1. aversiune instinctivă; dezgust, oroare.
2. (fiz.) respingere (2).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abject, lat. abiectus)
1. care comite fapte reprobabile; ticălos.
2. care inspiră dezgust, repulsie, prin josnicia, degradarea sa morală; demn de cel mai mare dispreț; abominabil.
3. (antonime) respectabil, stimabil.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abominable, lat. abominabilis)
1. care provoacă oroare, repulsie; oribil; dezgustător, repugnant.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. animosité, lat. animositas)
1. duşmănie, ostilitate, ură; repulsie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anorexie, gr. anorexia)
1. pierdere a poftei de mâncare; inapetenţă.
2. ~ mintală = repulsie faţă de alimente, însoţită de pierderea totală a poftei de mâncare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. antipathie, lat. antipathia)
1. sentiment irezonabil de aversiune, de repulsie a unei persoane față de o altă persoană sau față de un lucru; resentiment.
2. (înv.) incompatibilitate, opoziție obiectivă între mai multe persoane sau între mai multe lucruri.
4. (antonime) simpatie, empatie; afinitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aversion, lat. aversio)
1. repulsie.
2. antipatie profundă; ură, resentiment.