Rezultate secundare (Repunere):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (debloca)
1. acțiunea de a debloca, de a reporni un mecanism, de a înlătura un obstacol material; deblocat.
2. înlăturare a obstacolelor de pe arterele de circulație; deblocat, degajare.
3. repunere în stare de funcționare a unor mecanisme sau mașini; deblocat.
4. ridicare a interdicției de a folosi în mod liber sume de bani sau alte valori bănești; deblocat.
5. scoatere a unor ofițeri din cadrele active ale armatei; deblocat.
6. (psihologie) suspendare sau anulare a unui blocaj afectiv care barează exteriorizarea unui conţinut mintal.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. réintégration)
1. acțiunea de a (se) reintegra și rezultatul ei; reintegrare.
2. acțiunea de a reintegra pe cineva într-o funcție, loc de muncă etc.
3. (în special) repunerea unui funcționar într-un post după o perioadă de disponibilitate sau detașare.
4. recuperarea cetățeniei anterioare, de obicei folosind proceduri mai simple.
5. (med.) reluarea activității normale, în special la un subiect care a suferit de tulburări psihice.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. touche)
1. manieră de a aplica culoarea cu pensula pe pânza unui tablou, care devinește stilul unui pictor; urmă de pensulă în pasta unui tablou.
2. (fotbal, rugbi) linie care delimitează un teren de joc.
3. ieșirea mingii peste această linie și repunerea ei în joc.
4. lovitură care atinge pe adversar, la scrimă.
5. mică piesă de metal pe care este imprimată o literă, o cifră sau un semn convențional, fixată la capătul unei pârghii a mașinii de scris, de calculat sau de cules.
6. placă la claviatura unui pian, a unei orgi etc.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. reintegra)
1. acțiunea de a (se) reintegra și rezultatul ei; reintegrație.
2. repunere în drepturi; repunere într-o funcție, într-un grad etc.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (re + socializare, cf. fr. resocialisation)
1. repunere la o funcționare socială normală a unor grupuri marginale, a unor delincvenți, a unor categorii de persoane handicapate etc.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. fr. réimplantation)
1. (med.) acțiunea de repunere la loc a unui organ sau membru secționat.
2. (med.) acțiunea de implantare a unui organ într-un loc diferit, de reintroducere a unui dinte în alveolă etc.