Dictionar

reputație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. réputation, lat. reputatio)

1. părere publică (bună sau rea) despre cineva.
2. faimă, renume.
 

celebritate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. célébrité, lat. celebritas)

1. însușirea de a fi celebru; reputație bine stabilită; renume, faimă.
2. om celebru, cu mare renume și prestigiu.
 

compromite

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. compromittere, fr. compromettre)

1. tr., refl. a face să(-și) piardă buna reputație; a (se) discredita.
2. tr. a primejdui; a distruge, a zădărnici.
 
 

famat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. [mal] famé, lat. famatus)

1. care se bucură de o anumită reputație; cu renume, cu reputație, cu faimă.
2. (sintagmă) rău ~ = care are o reputație proastă, este frecventat de răufăcători.
 
 

megastar

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (mega- + star)

1. (fam.) persoană care se bucură de o celebritate sau reputație excepțională; superstar.