Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. résigner)
1. a se împăca cu o situaţie neplăcută, grea; a accepta, a se supune.
Parte de vorbire: s.
Origine: (resemna)
1. acţiunea de a se resemna; sentiment de acceptare senină a unei anumite situaţii dificile.
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. abdiquer, lat. abdicare)
1. a renunța la puterea pe care o exercită; a demisiona din funcție.
2. a abandona puterea suverană; a renunţa la tron, la un drept.
3. (fig.) a renunţa la ceva, a se resemna.
4. a renunţa la o activitate din cauza greutăţilor întâmpinate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. eupathie)
1. resemnare în faţa suferinţei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (resemna)
1. acţiunea de a se resemna; sentiment de acceptare senină a unei anumite situaţii dificile.
Parte de vorbire: vb. refl. (înv.)
Origine: (fr. résigner, lat. resignare)
1. a-și accepta soarta fără răzvrătire și a se supune voinței divine; a se resemna.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. résignation, lat. resignatio)
1. faptul de a se resemna, de a renunța la un drept; resignare.
2. atitudinea unei persoane care acceptă, fără a se răzvrăti, un lucru dureros, neplăcut pe care îl consideră inevitabil.
3. (înv.) demisia titularului în favoarea unei anumite persoane (care îndeplinește condițiile necesare pentru postul respectiv).
Parte de vorbire: adv.
Origine: (filosofic + -ește)
1. din punct de vedere filozofic; într-un mod filozofic; ca un filozof; (înv.) filozofește.
2. cu înțelepciune, seninătate, resemnare.