OK
X
resemna
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. résigner)
1.
a
se
împăca
cu
o
situație
neplăcută,
grea;
a
accepta,
a
se
supune.
resemnare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (resemna)
1.
acțiunea
de
a
se
resemna;
sentiment
de
acceptare
senină
a
unei
anumite
situații
dificile.
abdica
Parte de vorbire:
vb. intr.
Etimologie: (fr. abdiquer, lat. abdicare)
1.
a
renunța
la
puterea
pe
care
o
exercită;
a
demisiona
din
funcție.
2.
a
abandona
puterea
suverană;
a
renunța
la
tron,
la
un
drept.
3.
(fig.)
a
renunța
la
ceva,
a
se
resemna.
4.
a
renunța
la
o
activitate
din
cauza
greutăților
întâmpinate.
eupatie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. eupathie)
1.
resemnare
în
fața
suferinței.
resemnare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (resemna)
1.
acțiunea
de
a
se
resemna;
sentiment
de
acceptare
senină
a
unei
anumite
situații
dificile.
resigna
Parte de vorbire:
vb. refl. (înv.)
Etimologie: (fr. résigner, lat. resignare)
1.
a-și
accepta
soarta
fără
răzvrătire
și
a
se
supune
voinței
divine;
a
se
resemna.
2.
(var.)
a
rezigna.
resignație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. résignation, lat. resignatio)
1.
faptul
de
a
se
resemna,
de
a
renunța
la
un
drept;
resignare.
2.
atitudinea
unei
persoane
care
acceptă,
fără
a
se
răzvrăti,
un
lucru
dureros,
neplăcut
pe
care
îl
consideră
inevitabil.
3.
(înv.)
demisia
titularului
în
favoarea
unei
anumite
persoane
(care
îndeplinește
condițiile
necesare
pentru
postul
respectiv).
4.
(var.)
resignațiune.
filosoficește
Parte de vorbire:
adv.
Etimologie: (filosofic + -ește)
1.
din
punct
de
vedere
filozofic;
într-un
mod
filozofic;
ca
un
filozof;
(înv.)
filozofește.
2.
cu
înțelepciune,
seninătate,
resemnare.
3.
(var.)
filozoficește.