Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. analgésique)
1. I. care produce analgezie; care atenuează sau înlătură durerea.
2. stare ~ă = stare în care durerea nu este resimțită de pacient.
3. II. (farmacie) substanță, medicament folosit pentru a calma durerea.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hypnalgie)
1. durere resimţită numai în somn şi care încetează la trezire.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. névralgie)
1. (med.) durere spontană sau continuă, foarte ascuțită, resimțită pe calea unui nerv senzitiv; neurodinie; (spec.) durere de cap.
2. (var.) neuralgie, (înv.) nefralgie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. odynophagie)
1. (med.) durere resimțită în gură, gât sau esofag la înghițire; deglutiție dureroasă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. odontalgie)
1. (med.) afecțiune buco-dentară caracterizată prin durere resimțită în și în jurul gurii, foarte des cauzată de carii, dar care poate avea și alte origini; durere de dinți.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. synalgésie)
1. (med.) durere resimțită, prin simpatie, la nivelul unui organ sănătos; sinalgie.