Dictionar

Rezultate secundare (Respectarea):

Anticonformism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. anticonformisme)

1. respingere a conformismului; comportare care sfidează conformismul; nonconformism.

2. nerespectarea convențiilor sociale, a normelor general acceptate.


Avantaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. avantage)

1. folos, profit, beneficiu.

2. situaţie mai bună, favorabilă.

3. ~ reciproc = principiu de bază în relaţiile internaţionale potrivit căruia raporturile dintre state trebuie se întemeieze pe respectarea intereselor lor (inter)naţionale, favorizeze dezvoltarea acestora.

4. superioritate (de situaţie, de poziţie etc.).

5. (tenis) punct marcat de unul dintre jucători când aceştia se află fiecare la 40 de puncte.

6. drept excepţional; privilegiu, favoare.


Clasicism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. classicisme)

1. atitudine estetică fundamentală, ca-racterizată prin tendinţa de a observa fenomenele în lumina universalului şi de a închega într-un sistem stabil, armonios şi proporţional, elementele frumosului în conformitate cu anumite norme, tinzând spre un tip ideal, senin şi echilibrat al perfecţiunii formelor, care caracterizează cultura antichităţii greco-latine şi alte momente ale diverselor culturi dominate.

2. curent în arta şi literatura europeană din sec. XVII-XVIII caracterizat prin imitarea modelelor antichităţii greco-latine, prin supremaţia principiilor morale, prin triumful raţiunii asupra sentimentelor şi fanteziei, prin cultul pentru adevăr şi natural, prin respectarea strictă a anumitor reguli, prin ordine, echilibru şi claritate.

3. perioadă în istoria culturii universale şi naţionale ale cărei creaţii reprezintă maximum de realizare artistică şi modele demne de urmat.


Coerciţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coercition, lat. coercitio)

1. constrângere (mai ales pentru a impune respectarea obligaţiilor legale).


Corectitudine

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. correctitudo)

1. însuşirea de a fi corect.

2. calitate generală a stilului constând în respectarea regulilor gramaticale, ortografice şi de punctuaţie.

3. ţinută, purtare corectă; cinste.

4. (log.) însuşire a gândirii care respectă legile logice.


Decorum

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. decorum)

1. (în poezia epică şi dramatică) grijă pentru respectarea trăsăturilor generale ale caracterului.