Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. respectif)
1. care priveşte împrejurarea, persoana, obiectul despre care este vorba; care este legat de fiecare în parte în mod particular.
3. (adv.) pentru cealaltă situaţie (parte); pentru al doilea caz; adică, va să zică, cu alte cuvinte.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. affichage)
1. acțiunea de a (se) afișa sau rezultatul acțiunii respective; lipire de afișe; afișare.
2. (fig., depr.) faptul de a se afișa fără discreție; exhibiție intensivă sau indiscretă.
3. (inform.) mod de vizualizare a datelor și rezultatelor furnizate de un ordinator.
Parte de vorbire: s.
Origine: (ana- + seism)
1. undă seismică a cărei primă deplasare se produce dinspre epicentru spre exteriorul regiunii respective.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. anilide)
1. derivat de acilare al anilinei şi al omologilor respectivi, prin acţiunea acizilor, a clorurilor acide şi a anhidridelor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antiblastique)
1. (despre un ser imun) care împiedică dezvoltarea germenului corespunzător anticorpilor serului respectiv.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (anti- + reclamă)
1. reclamă care deserveşte produsul respectiv.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după engl. self-government)
1. conducere a activităţii sociale, economice etc. de către însăşi colectivitatea respectivă sau prin reprezentanţii ei.