Dictionar

Rezultate secundare (Respective):

Afișaj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. affichage)

1. acțiunea de a (se) afișa sau rezultatul acțiunii respective; lipire de afișe; afișare.

2. (fig., depr.) faptul de a se afișa fără discreție; exhibiție intensivă sau indiscretă.

3. (inform.) mod de vizualizare a datelor și rezultatelor furnizate de un ordinator.


Anaseism

Parte de vorbire: s.
Origine: (ana- + seism)

1. undă seismică a cărei primă deplasare se produce dinspre epicentru spre exteriorul regiunii respective.


Automorf, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. automorphe)

1. (despre minerale) limitat de formele cristaline proprii speciei respective.


Bioelectrogeneză

Parte de vorbire: s.
Origine: (bio- + electrogeneză)

1. capacitate a unei structuri vii de a produce biocurenţi, ca urmare a diferenţei de potenţial între cele două puncte ale structurii respective.


Birou

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bureau, /3, 4/ rus. biuro)

1. masă de scris, cu sertare.

2. încăpere în care se află una sau mai multe mese de scris, la care lucrează persoanele respective.

3. serviciu public unde lucrează funcţionari, specialişti etc.

4. organ executiv şi conducător al activităţii curente a unei organizaţii politice, de masă, obşteşti, ştiinţifice, internaţionale, al unui organ administrativ.

5. grup de membri ai unei adunări, însărcinat conducă adunarea respectivă.

6. reunire a preşedintelui, a vicepreşedinţilor şi a secretarilor unei adunări legiuitoare.


Canton

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. canton)

1. clădire construită lângă o şosea sau cale ferată, pentru semnalizare, protecţie şi supraveghere a drumurilor respective; locuinţa cantonierului.

2. unitate de supraveghere, întreţinere şi urmărire a lucrărilor din cadrul unui sistem de desecare, irigaţii, baraje etc.

3. sector al unui drum.

4. unitate în administraţia pădurilor, în care activează pădurarul; locuinţa acestuia.

5. unitate teritorial-administrativă în unele ţări (Elveţia, Franţa).

6. (arhit.) una dintre cele patru ogive care compun o boltă în cruce.

7. (herald.) piesă de formă pătrară, a noua parte dintr-un scut, într-un colţ al acestuia.