OK
X
respinge
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (it. respingere)
1.
a
împinge
înapoi;
a
îndepărta,
a
alunga.
2.
a
refuza.
3.
a
rezista
unui
atac;
a
sili
pe
dușman
să
se
retragă.
respingere
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (respinge)
1.
faptul
de
a
respinge.
2.
(fiz.)
exercitare
a
unei
forțe
dirijate
dinspre
corpul
care
o
exercită
spre
corpul
asupra
căruia
se
exercită;
repulsie
(3).
adamit, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. adamite)
1.
membru
al
unei
secte
care
pretinde
că
găsește
inocența
lui
Adam
dinaintea
păcatului
și
care,
pretinzând
că
imită
nuditatea
lui
Adam,
respinge
utilizarea
îmbrăcămintei
în
adunări;
eretic,
adept
al
adamismului.
adogmatic, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. adogmatique)
1.
(adept)
al
adogmatismului.
2.
I.
referitor
la
adogmatism,
la
respingerea
dogmelor.
3.
se
spune
despre
o
persoană
care
refuză
orice
dogmă.
4.
II.
persoană
care
respinge
orice
doctrină,
sistem
sau
principiu
religios
bazat
pe
dogmă.
5.
(antonim)
dogmatic.
afereză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. aphérèse)
1.
suprimare
a
vocalei
inițiale,
a
unui
grup
de
sunete
de
la
începutul
unui
cuvânt.
2.
poezie
rebusistă
din
două
părți,
prima
definind
un
cuvânt-bază
din
care,
suprimând
prima
literă,
se
obține
un
alt
cuvânt,
definit
în
a
doua
parte.
3.
figură
retorică
prin
care
se
respinge
ceea
ce
trebuie
respins,
enunțându-se
ceea
ce
este
demn
de
reținut.
amoralist, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. amoraliste)
1.
(adept)
al
amoralismului.
2.
I.
care
respinge
toate
valorile
morale.
3.
II.
cel
care
pledează
pentru
indiferență
față
de
principii,
față
de
imperativele
moralității.
4.
persoană
care
adoptă
o
atitudine
contrară
valorilor
morale.
anabaptist, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. anabaptiste)
1.
I.
referitor
la
anabaptism,
mișcare
creștină
sectară
care
respinge
botezul
copiilor.
2.
care
aparține
anabaptismului;
care
este
specific
anabaptismului.
3.
II.
adept
al
anabaptismului.
anticalofilie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (anti- + calofilie)
1.
respingere,
negare
a
calofiliei;
atitudine
împotriva
calofiliei;
anticalofilism.
2.
respingere
a
cultivării
excesive
a
frumuseții
stilului.
3.
calitate
a
stilului
de
a
nu
fi
prea
mult
cizelat,
în
dauna
conținutului.