Dictionar

Rezultate principale (Respinge.):

Respinge

Parte de vorbire: vb.
Origine: (it. respingere)

1. a împinge înapoi; a îndepărta, a alunga.

2. a refuza.

3. a rezista unui atac; a sili pe duşman se retragă.


Rezultate secundare (Respinge.):

Respingere

Parte de vorbire: s.
Origine: (respinge)

1. faptul de a respinge.

2. (fiz.) exercitare a unei forţe dirijate dinspre corpul care o exercită spre corpul asupra căruia se exercită; repulsie (3).


Adamit, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. adamite)

1. membru al unei secte care pretinde găsește inocența lui Adam dinaintea păcatului și care, pretinzând imită nuditatea lui Adam, respinge utilizarea îmbrăcămintei în adunări; eretic, adept al adamismului.


Adogmatic, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. adogmatique)

1. (adept) al adogmatismului.

2. I. referitor la adogmatism, la respingerea dogmelor.

3. se spune despre o persoană care refuză orice dogmă.

4. II. persoană care respinge orice doctrină, sistem sau principiu religios bazat pe dogmă.

5. (antonim) dogmatic.


Afereză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aphérèse)

1. suprimare a vocalei iniţiale, a unui grup de sunete de la începutul unui cuvânt.

2. poezie rebusistă din două părţi, prima definind un cuvânt-bază din care, suprimând prima literă, se obţine un alt cuvânt, definit în a doua parte.

3. figură retorică prin care se respinge ceea ce trebuie respins, enunţându-se ceea ce este demn de reţinut.


Amoralist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. amoraliste)

1. (adept) al amoralismului.

2. I. care respinge toate valorile morale.

3. II. cel care pledează pentru indiferență față de principii, față de imperativele moralității.

4. persoană care adoptă o atitudine contrară valorilor morale.


Anabaptist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. anabaptiste)

1. I. referitor la anabaptism, mișcare creștină sectară care respinge botezul copiilor.

2. care aparține anabaptismului; care este specific anabaptismului.

3. II. adept al anabaptismului.


Anticalofilie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (anti- + calofilie)

1. respingere, negare a calofiliei; atitudine împotriva calofiliei; anticalofilism.

2. respingere a cultivării excesive a frumuseții stilului.

3. calitate a stilului de a nu fi prea mult cizelat, în dauna conținutului.