Dictionar

respingător, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (respinge + -/ă/tor)

1. care respinge; care inspiră dezgust, aversiune.
 

respingător; dezgustător

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT disgustans; nauseous; fastidious
2. FR répugnant; dégoûtant; écoeurant
3. EN disgusting; nauseous; offensive
4. DE Ekel erregend; widerlich
5. RU вызывaющий отврaщение
6. HU visszataszító, undorító
 

antipatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antipathique)

1. care inspiră antipatie; nesuferit, respingător.
 

atracțios, -oasă

Parte de vorbire:  adj. (învechit)  
Etimologie: (atracţie + -os)

1. care atrage; atrăgător, atractiv.
2. (antonime) repulsiv, respingător.
 

dezgustător, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (dezgusta + -tor)

1. care trezește dezgust; respingător.
 

execrabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. exécrable, lat. exsecrabilis)

1. dezgustător, respingător, oribil.
 

fetid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fétide, lat. foetidus)

1. care exală un miros greu, respingător.
 

imundiție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. immondizia)

1. lucru murdar, respingător sau impur care provoacă dezgust; murdărie foarte mare; imundicitate.
2. (fig.) calitatea a ceea ce este necurat din punct de vedere moral.