Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. responsabilité)
1. obligația de a efectua un lucru, de a răspunde, de a da socoteală de ceva, de a accepta și suporta consecințele; răspundere.
2. faptul de a fi responsabil; capacitatea de a lua decizii individuale; necesitatea morală de a îndeplini o datorie, un angajament.
3. funcție sau sarcină de răspundere.
4. (drept) obligația de a repara o greșeală sau de a respecta un angajament.
5. (drept) obligația, pentru un guvern, de a părăsi puterea atunci când organul legislativ îi retrage încrederea.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. irréprochabilité)
1. calitatea a ceea ce este ireproşabil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. irresponsabilité)
1. însuşirea, starea celui ires-ponsabil.
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. afférer)
1. a fi de datoria cuiva; a fi impus cuiva, vorbind despre o acuzație, o datorie, o responsabilitate; a incumba.
Parte de vorbire: s.
Origine: (a- + personalizare)
1. depersonalizare nevrotică, ca un deficit de responsabilitate matură de a se conduce în viaţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (asigura)
1. acţiunea de a (se) asigura.
2. convenţie de despăgubire pentru accidente în care nu este angajată responsabilitatea celui asigurat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (amer. boss)
1. patron; căpetenie, iniţial în S.U.A.
2. personaj investit cu responsabilitate şi autoritate; şef local al unui partid politic, al unui grup electoral; şef.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. délibéré)
1. adj. (şi adv.) (în mod) intenţionat, cumpănit; liber consimţit.
2. s. n. deliberare între judecători înainte de pronunţarea sentinţei.
3. ~ moral = decizie într-o chestiune de responsabilitate morală.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. irresponsable)
1. care nu poate fi făcut responsabil de actele sale; (prin ext.) fără simţul răspunderii.
2. care acționează fără a-și asuma responsabilitatea, fără a lua în considerare consecințele.