Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Rest, fr. reste, ngr., it. resto)
1. ceea ce rămâne (din ceva); rămăşiţă.
2. deşeu.
3. sumă de bani care se înapoiază celui care face o plată cu mai mulţi bani decât suma cuvenită.
4. (mat.) rezultatul unei scăderi; diferenţă.
5. parte indivizibilă care rămâne după efectuarea unei împărţiri.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Arrest, it. arresto)
1. deţinere sub pază legală a cuiva bănuit de o infracţiune.
2. locul acesteia; închisoare.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. rétablir)
1. tr. a stabili din nou, a aduce în starea în care a fost la început sau în alta mai bună.
2. a stabili, a reconstitui (un cuvânt, un text).
3. refl. a se întrema, a se înzdrăveni.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. restant)
1. neachitat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. restanza)
1. plată neachitată la termen; rest.
2. lucrare rămasă în întârziere.
3. examen nepromovat la termen.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (restanţă + -ier)
1. (cel) rămas în restanţă (cu o lucrare, cu o plată, cu un examen etc.).
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. restaurer, lat., it. restaurare)
1. tr. a reface, a aduce într-o stare asemănătoare cu cea originară (o clădire, o pictură etc.).
2. a reîntrona (un suveran, o dinastie).
3. refl. (fig.) a-şi restabili forţele, a se întrema.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abattage, it. abbattaggio)
1. acțiunea de a extrage minereu într-o mină.
2. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operaţia însăşi.
3. ~ frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului.
4. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.
5. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.
6. acțiunea de a ucide un animal; sacrificare a animalelor, la abator.
7. (marinărie) înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abate)
1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.
2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.
3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.
4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.
5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.
7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.
8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.
9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.
10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.
12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.
13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.
14. culcare pe pământ; doborâre.
15. (fig.) deprimare.
Parte de vorbire: adj., adv., s.
Origine: (lat. absolutus, fr. absolu)
1. adj. care nu comportă nici o restricţie, necondiţionat.
2. total, complet, desăvârşit.
3. adevăr ~ = adevăr care reprezintă cunoaşterea completă a realităţii; (fiz.) mişcare ~ă = deplasarea unui corp faţă de un sistem de referinţă fix; zero ~ = temperatura cea mai joasă posibilă (-273ºC).
4. (mat.; despre mărimi) care nu depinde de sistemul la care este raportat.
5. valoare ~ă = valoare aritmetică a unui număr algebric, făcând abstracţie de semnul său; verb ~ = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat.
6. s. n. principiu veşnic, imuabil, infinit, la baza universului.
7. ceea ce există în sine şi prin sine.
8. adv. cu desăvârşire, exact.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acarophile)
1. care creşte în simbioză cu acarienii; acarofitic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acarophytique)
1. care crește în simbioză cu acarienii; acarofil.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. accelerando)
1. (muzică) (ca indicație de execuție) din ce în ce mai repede, grăbind.
2. indicație de tempo care cere interpretului accelerarea, creșterea mișcării; incalzando.