Dictionar

post-restant

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. poste-restante)

1. serviciu special care păstrează corespondența până când destinatarul vine să și-o ridice personal; (p. ext.) mențiunea făcută de expeditor pe plic.
 

restant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. restant)

1. neachitat.
2. rămas în urmă.
 

restanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. restanza)

1. plată neachitată la termen; rest.
2. lucrare rămasă în întârziere.
3. examen nepromovat la termen.
 

restanțier, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (restanţă + -ier)

1. (cel) rămas în restanță (cu o lucrare, cu o plată, cu un examen etc.).
 

arierat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. arriéré)

1. adj., s. n. f. înapoiat mintal.
2. adj. (despre un împrumut, o sumă; și s. f. pl.) restant, nerambursat la scadență.
 

prestant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. prestante)

1. cu prestanță; care are o prezență bună, care se remarcă prin forță, vigoare, eleganță.
 

restanțier, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (restanţă + -ier)

1. (cel) rămas în restanță (cu o lucrare, cu o plată, cu un examen etc.).
 

permanent; persistent

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT permanens; perdurans; persistens; remanens; restans; pertinax
2. FR permanent; persistant
3. EN permanent; remaining; persistent; lasting; enduring; restant
4. DE bleibend; dauernd; dauerhaft; verbleibend; stehenbleibend; standing
5. RU остaющийся; сохрaняющийся; постоянный
6. HU állandó; maradandó
 

îndărătnic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (îndărăt + -nic)

1. care se încăpățânează, nu cedează (ușor); încăpățânat, recalcitrant; (prin ext.) stăruitor, perseverent.
2. (rar) rămas în urmă; dator, restanțier.
3. (var.) (reg.) îndărăpnic, (reg.) îndărăptnic.