Dictionar

Rezultate principale (Restricție,):

Restricţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. restriction, lat. restrictio)

1. măsură care limitează, îngrădeşte un drept, o libertate etc.

2. fără ~ = fără rezerve, pe deplin.

3. (tehn.) limitare a valorilor mărimilor variabile şi a condiţiilor de servicii ale unui sistem tehnic.


Rezultate secundare (Restricție,):

Absolut, -ă

Parte de vorbire: adj., adv., s.
Origine: (lat. absolutus, fr. absolu)

1. adj. care nu comportă nici o restricţie, necondiţionat.

2. total, complet, desăvârşit.

3. adevăr ~ = adevăr care reprezintă cunoaşterea completă a realităţii; (fiz.) mişcare = deplasarea unui corp faţă de un sistem de referinţă fix; zero ~ = temperatura cea mai joasă posibilă (-273ºC).

4. (mat.; despre mărimi) care nu depinde de sistemul la care este raportat.

5. valoare = valoare aritmetică a unui număr algebric, făcând abstracţie de semnul său; verb ~ = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat.

6. s. n. principiu veşnic, imuabil, infinit, la baza universului.

7. ceea ce există în sine şi prin sine.

8. adv. cu desăvârşire, exact.


Amixie 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amixie)

1. reproducere a unui organism pe cale asexuată la speciile inferioare.

2. restricţie impusă membrilor unei colectivităţi de a contracta căsătorii cu parteneri din aceeaşi castă, rasă, religie etc.


Duelist

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. duelliste)

1. persoană care se bate într-un duel, care caută oportunități de a lupta într-un duel; (înv.) duelător.

2. (prin restricție) profesor de scrimă.


Integralism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (it. integralismo, fr. intégralisme)

1. curent de avangardă în literatura dintre cele două războaie mondiale care proclamă o artă a imediatului şi a autenticităţii totale.

2. aspiraţie către actualizarea completă a propriei ideologii în viaţa social-politică.

3. calitatea, caracterul a ceea ce este integral, a ceea ce nu admite nici o restricție, nici un compromis.


Nord-american, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. nordaméricain)

1. (locuitor) din America de Nord și, prin restricție, mai ales din Statele Unite.

2. I. referitor la această zonă geografică, în special la Statele Unite.


Turbuseală

Parte de vorbire: s.f. (Muntenia)
Origine: (nesigură, cf. turbureală)

1. lichid tulbure; tulbureală.

2. (prin restricție) impurități din lichid.

3. vreme întunecată, cu ceață și ploaie.

4. (expr.) a avea (o) ~ la cap = a avea mintea tulbure; a fi amețit de băutură, de nesomn etc.