Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. réticulaire)
2. (anat.) substanţă ~ă = formaţie de celule nervoase dispuse în reţea în trunchiul cerebral.
3. care aparţine unui reticul.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. agglutinine)
1. anticorp care se formează în sistemul reticular şi limfocitar prin administrare de vaccinuri.
2. denumire dată unor substanțe specifice (anticorpi) conținute în anumite seruri, substanțe care provoacă aglutinarea, fie a anumitor microbi, fie a globulelor roșii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. argentaffine)
1. (citologie) care se colorează prin sărurile de argint (celulele nervoase, fibrele reticulare etc.).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. histioblaste)
1. mare celulă reticulară tânără.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. lymphogranulomatose)
1. boală contagioasă, virotică, care se manifestă prin proliferarea tumorală a celulelor sistemului limfo-reticular.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. plasmoblaste)
1. celulă de trecere între elementul reticular şi plasmocitul diferenţiat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. poïkilodermie)
1. afecţiune cutanată caracterizată prin atrofii reticulare şi pigmentaţii, care dau pielii un aspect pestriţ.