retrage

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. retragere, după fr. retirer)

1. tr. a trage înapoi.
2. a lua înapoi ceva.
3. (fig.) a retracta.
4. refl. (despre armate) a părăsi pozițiile din fața inamicului.
5. a ieși voluntar dintr-o funcție, dintr-o instituție etc.
6. a merge înapoi, a pleca.
7. (despre mijloace de transport în comun) a ieși din circulație.
8. (despre ape curgătoare) a reintra în albie după revărsare.

retragere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (retrage)

1. acțiunea de a (se) retrage.
2. ~ cu torțe = paradă, manifestație făcută seara cu făclii aprinse; ofițer în ~ = ofițer care, din cauza vârstei sau a invalidității, a ieșit din cadrele active ale armatei; a bate în ~ = a) a se replia, a se retrage (din fața dușmanului); b) (fig.) a ceda.
3. refugiu.
4. (arhit.) denumire dată planurilor întinse față de planul principal al unei fațade.

abandon

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abandon)

1. acțiunea de a rupe legătura care atașa o persoană de un lucru sau de o altă persoană.
2. acțiunea de a înceta de a se ocupa de ceva sau de cineva.
3. actul de renunțare la o calitate, un loc de muncă sau o funcție.
4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.
5. părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.
6. renunțare la o cauză, credință etc.
7. cedare (la o stare, un sentiment).
8. (drept) actul prin care un debitor abandonează toate bunurile sale creditorilor săi, pentru a se proteja de urmărirea lor.
9. (sport) retragere dintr-o competiție.
10. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.

abandona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. abandonner)

1. (tr.) a rupe legătura cu ceva sau cu cineva.
2. a renunța la a urma o acțiune, o căutare etc.
3. a părăsi, a renunța definitiv la ceva.
4. a părăsi pe cineva (familia, copiii) lăsându-l fără sprijin.
5. a nu mai vrea ceva sau pe cineva.
6. a neglija, a lăsa în voia...
7. a înceta de a utiliza.
8. (refl.) (figurat) a se lăsa pradă unui sentiment, unei emoții, a se adânci în anumite preocupări.
9. a se încrede, a se preda.
10. a se neglija.
11. a-și pierde curajul.
12. (intr.) a se retrage dintr-o competiție.

agromanie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. agromania)

1. impuls morbid de a trăi în solitudine, de a se retrage la țară.

aluviu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat., fr. alluvium)

1. perioadă geologică din cuaternarul superior, începând de la retragerea ghețarilor până în zilele noastre; holocen.

ansă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anse, lat. ansa)

1. toartă de care se prinde un vas, un coș etc.
2. fir de platină sau de nichelină în formă de laț, care servește la recoltarea sau la însămânțarea microorganismelor.
3. formație anatomică în formă de toartă.
4. depresiune profundă a liniei malurilor mării, formând un golf larg.
5. retragere a malului unui râu datorită eroziunii.

ashram

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. ashram)

1. ermitaj, locul de retragere colectivă unde discipolii se adună în jurul unui guru pentru a primi învățătura sa.