Dictionar

reflectoriu, -ie

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. réflectoire)

1. care reflectă; care retrimite prin reflexie (o lumină, culoare et cetera).
2. care dă o imagine mai mult sau mai puțin reprezentativă a cuiva sau a ceva.
 

repusa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. repousser)

1. a respinge, a retrimite.
2. a rezista victorios.
3. (mec.) a produce un efort care tinde să îndepărteze ceva.
 

reverberant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. réverbérant, engl. reverberant)

1. care reverberează; care reflectă lumina sau căldura; care retrimite sunetul.