Rezultate secundare (Revelator,):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. révélateur, lat. revelator)
1. adj. care revelează.
2. s. n. developator.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anti-voile)
1. substanţă care se adaugă unui revelator pentru a împiedica voalarea materialului fotosensibil în procesul de developare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Atomal, n. com.)
1. revelator fotografic pentru granulaţie foarte fină.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. développateur)
1. reactiv chimic folosit la developare; developant (1); revelator.
2. substanţă care sintetizează direct pe fibra unei ţesături anumiţi coloranţi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diaminophénol)
1. derivat al pirogalolului, al cărui clorhidrat este folosit ca revelator în fotografie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. hydroquinone)
1. substanţă organică cristalină (difenol), obţinută prin reducerea chinonei, utilizată ca reactiv analitic și revelator fotografic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. intuition, lat. intuitio, it. intuizione)
1. capacitate a gândirii de a descoperi nemijlocit și imediat adevărul pe baza experienței și a cunoștințelor dobândite anterior, fără raționamente logice preliminare.
2. metodă didactică de predare și însușire a cunoștințelor pornind de la reflectarea senzorială nemijlocită a obiectelor și fenomenelor studiate.
3. pătrunderea instinctivă în esența unui lucru; descoperire bruscă, revelatorie a unui adevăr, a soluției unei probleme.