Dictionar

Rezultate secundare (Revelator,):

Revelator, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. révélateur, lat. revelator)

1. adj. care revelează.

2. s. n. developator.


Antivoal

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anti-voile)

1. substanţă care se adaugă unui revelator pentru a împiedica voalarea materialului fotosensibil în procesul de developare.


Atomal

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Atomal, n. com.)

1. revelator fotografic pentru granulaţie foarte fină.


Developator

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. développateur)

1. reactiv chimic folosit la developare; developant (1); revelator.

2. substanţă care sintetizează direct pe fibra unei ţesături anumiţi coloranţi.


Diaminofenol

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diaminophénol)

1. derivat al pirogalolului, al cărui clorhidrat este folosit ca revelator în fotografie.


Hidrochinonă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. hydroquinone)

1. substanţă organică cristalină (difenol), obţinută prin reducerea chinonei, utilizată ca reactiv analitic și revelator fotografic.


Intuiţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. intuition, lat. intuitio, it. intuizione)

1. capacitate a gândirii de a descoperi nemijlocit și imediat adevărul pe baza experienței și a cunoștințelor dobândite anterior, fără raționamente logice preliminare.

2. metodă didactică de predare și însușire a cunoștințelor pornind de la reflectarea senzorială nemijlocită a obiectelor și fenomenelor studiate.

3. pătrunderea instinctivă în esența unui lucru; descoperire bruscă, revelatorie a unui adevăr, a soluției unei probleme.

4. inspirație, presentiment.