Dictionar

reverberație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. réverbération)

1. reflexie a luminii sau a căldurii.
2. (și fig.) persistență, datorită reflexiei pe pereți, a unui sunet într-o sală, după ce sursa sonoră nu mai emite unde.
3. ~ artificială = realizare cu mijloace acustice, electromagnetice, electromecanice sau electrice a unor efecte asemănătoare celor produse de reverberația naturală.
 

ambiofonie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ambiophonie)

1. ambianță sonoră printr-o reverberație artificială a sunetelor.
 

reverberator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. reverberator)

1. aparat care produce reverberație artificială.
 

reverberometru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. reverberometer)

1. aparat pentru măsurarea timpului de reverberație.