Dictionar

reverență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. révérence, lat. reverentia)

1. plecăciune, salut în semn de respect, de venerație.
2. respect, considerație, stimă.
3. pronume de ~ = pronume de politețe.
 

ireverență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. irrévérence, lat. irreverentia)

1. lipsă de respect, necuviință.
 

clarisim, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m. (înv., Transilv.)  
Etimologie: (it. clarissimo, lat. clarissimus)

1. I. care este foarte clar.
2. foarte ilustru, ilustrisim.
3. II. titlu de reverență dat preoților catolici sau greco-catolici; (prin ext.) persoana care poartă acest titlu.
4. (var.) clarissim.
 

compliment

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. compliment)

1. cuvânt de laudă, de respect adresat cuiva; măgulire, adulare; amabilitate.
2. (pl.) salutări transmise prin intermediul cuiva.
3. înclinare a capului sau a corpului în semn de salut respectuos; reverență.