Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. contenu)
1. ceea ce încape într-un spaţiu limitat, într-un recipient.
2. (fil.) totalitatea elementelor constitutive esenţiale care caracterizează şi condiţionează existenţa şi schimbarea unui obiect sau fenomen.
3. (log.) totalitatea notelor esenţiale ale unei noţiuni; comprehensiune (2).
4. fondul de idei şi afectiv, semnificaţiile, mesajul unei opere de artă.
5. cuprinsul unei cărţi, reviste etc.; sumar.
6. (inform.) datele dintr-o celulă a unei maşini de calculat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cote, lat. quato)
1. parte cu care contribuie cineva la o cheltuială comună sau care îi revine în urma unei împărţeli.
2. parte dintr-un tot căreia i se dă o anumită destinaţie; cotă-parte, participaţie.
3. contribuţie obligatorie, în produse agricole, impusă producătorilor de către stat la termene şi preţuri fixate de el.
4. document de referinţă care constată cursul valorilor înscrise la bursă2, rezultate din cotaţiile unei zile.
5. ~a bursei = nivelul cursului valutar la bursă.
6. altitudine a unui punct faţă de nivelul mării; nivelul unei ape curgătoare.
7. nivelul la care navighează un submarin.
8. (mat.) a treia coordonată carteziană a unui punct din spaţiu.
9. fiecare dintre dimensiunile unei piese, ale unei construcţii indicate pe un desen.
10. semn în cifre şi litere care arată locul unor cărţi, documente etc. într-o bibliotecă, într-o arhivă, a unei piese filatelice în cataloage sau reviste de specialitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. cover-girl)
1. fată tânără, frumoasă, care pozează pentru copertele revistelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (cronică + -ar)
2. colaborator al unui ziar, al unei reviste, unde redactează cronici (2).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. éditeur, lat. editor)
1. s.m.f. persoană, societate care editează cărți, reviste etc.
2. persoană care pregătește publicarea unor texte, o emisiune de televiziune etc.
3. cel care efectuează editarea programelor pe un ordinator.
4. s.n. (inform.) parte a unui calculator care face editarea programelor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. effemeroteca)
1. colecție de ziare, reviste și alte publicații periodice tipărite; hemerotecă.