Rezultate secundare (Revoluţia.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (ad-hoc + -craţie)
1. (în sociologia şi viitorologia politică contemporană) instabilitatea cronică pe care o cunosc diferitele forme de organizare (economică şi socială) ca urmare a impactului societăţii capitaliste dezvoltate cu revoluţia ştiinţifico-tehnică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (sp. comuneros)
1. pl. denumire a oraşelor libere din Castilia, care s-au răsculat împotriva absolutismului regal în 1520.
2. curent de stânga din revoluţia spaniolă din 1820-1823, care reprezenta interesele burgheziei mici şi mijlocii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. convergence)
2. teoria ~ţei = teorie burgheză care preconizează evoluţia celor două sisteme social-economice şi politice, socialismul şi capitalismul, spre un tip comun de societate, fără a fi nevoie de revoluţia socială.
3. proprietate a unui fascicul de radiaţii de a-şi micşora secţiunea, concentrându-se într-un singur punct.
4. însuşire a unui sistem optic de a transforma fasciculele paralele sau divergente în fascicule convergente.
5. (mat.) proprietate a unui şir şi a unei serii de a fi convergente.
6. (biol.) apariţie, în cursul evoluţiei, a unor caractere structurale sau funcţionale aparent similare la specii înrudite, datorită adaptării la aceleaşi condiţii de viaţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. daimyo)
1. inv. nume dat marilor senori feudali japonezi care şi-au pierdut privilegiile prin revoluţia din 1868.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hyperboloïde)
1. suprafaţă rezultată din revoluţia unei hiperbole (2) în jurul uneia dintre axele sale.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. indépendant)
1. adj. care nu depinde de cineva sau ceva; liber, neatârnat; autonom.
2. ~ de = fără a ține seama de...
3. care se bizuie pe propriile sale forțe; cu inițiative personale.
4. s. m. pl. (în revoluția burgheză din Anglia) membrii unei grupări politice reprezentând interesele burgheziei și nobilimii mijlocii.