Dictionar

avangardism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Avantgardismus)

1. orice artist, mișcare sau operă de artă care rupe precedentul și este considerată inovatoare și deschizătoare de drumuri; avangardă.
2. curent artistic care luptă împotriva formelor și tradițiilor consacrate.
3. atitudine fals revoluționară prin care se recurge la măsuri premature, care nu țin seama de etapa de dezvoltare respectivă.
 

blanquism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. blanquisme)

1. curent comunist utopic care considera complotul drept unica tactică revoluționară.
 

cartism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. chartism, fr. chartisme)

1. prima mișcare politică revoluționară de masă a proletariatului, în Anglia.
 

cartist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (engl. chartist)

1. I. privitor la cartism, prima mișcare politică revoluționară de masă apărută în Anglia în prima jumătate a secolului XIX.
2. care aparține cartismului, specific cartismului.
3. II. adept al cartismului.
 

castrism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. castrisme)

1. mișcare revoluționară care se inspiră din ideile lui Fidel Castro.
 

centrism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. centrisme, rus. ţentrizm)

1. curent politic oportunist și conciliatorist în sânul partidelor social-democratice, caracterizat printr-o poziție de mijloc, situată între oportuniștii fățiși și aripa revoluționară marxistă.
2. tip de coaliție politică ce grupează, împotriva partidelor situate la extreme, forțele situate la centru.