Rezultate secundare (Rezervat):
Rezervat, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. réservé)
1. (despre oameni, sentimente, atitudini etc.) stăpânit, cumpătat, sobru; reţinut, discret.
Rezervatar, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. réservataire)
1. adj., s. m. f. (moştenitor) care are dreptul la rezerva succesorală.
2. adj., s. n. (stat) care formulează o rezervă la încheierea unui tratat.
Rezervaţie
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. réservation)
1. suprafaţă de teren delimitată, pentru ocrotirea florei, faunei şi formaţiunilor geologice rare.
2. teritoriu în unele state înlăuntrul cărora sunt obligate să locuiască anumite grupuri de băştinaşi.
Rezervaţie naturală
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT reservatum
3. EN reservation
5. RU зaповедник; охрaннaя природa
6. HU természetvédelmi terület
Acroamatic, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acroamatique)
1. învățătură transmisă pe cale orală, rezervată anumitor studenți.
2. care se adresează numai inițiaților; rezervat iniţiaţilor, secret.
Afectuos, -oasă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. affectueux, lat. affectuosus)
1. care manifestă simpatie, prietenie pentru cei din jurul lui; prietenos, afabil.
2. cu afecțiune pentru cei din jur; tandru, drăgăstos.
3. (antonime) rezervat, sever.
Alpinariu
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (după fr. alpinum)
1. grădină botanică rezervată culturii florei alpine și speciilor de plante care cresc în mod natural la altitudini mari.
Arie 2
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. aria)
1. compoziţie vocală rezervată solistului, cu acompaniament de orchestră, fragment dintr-o operă, oratoriu, cantată etc.
2. piesă instrumentală cu caracter cantabil.
Auspiciu
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. auspicium, fr. auspice)
1. (la romani) prevestire făcută de auguri (I).
2. dreptul de a lua auspiciile (rezervat consulilor, pretorilor şi cenzorilor).
3. (rar) protecţie.
4. sub ~iile cuiva = sub egida, sub patronajul cuiva; sub cele mai bune ~ii = în împrejurări favorabile.
Autostradă
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. autostrada, fr. autostrade)
1. cale rutieră modernă, formată din două şosele cu mai multe benzi, rezervată exclusiv autovehiculelor.