rezista

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. résister, lat. resistere)

1. (despre obiecte, corpuri) a nu ceda loviturii unui alt corp.
2. (despre oameni) a se împotrivi, a nu ceda.
3. (despre idei, afirmații etc.) a se menține, a se susține prin temeinicie.

acidorezistență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acido-résistance)

1. rezistență a unor materiale, corpuri etc. la acțiunea agresivă a acizilor.
2. proprietate a unor bacterii colorate cu anilină de a rezista la acțiunea decolorantă a acizilor.

anduranță

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. endurance)

1. capacitatea de a rezista la eforturi fizice; răbdare.
2. rezistență la oboseală într-o întrecere sportivă de lungă durată.
3. probă de ~ = competiție pe distanțe lungi.
4. rezistență mecanică a (unui motor).
5. capacitatea unui motor de a funcționa mult timp și de a rezista la solicitări mari.

antimagnetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antimagnétique)

1. insensibil la câmpuri magnetice; care rezistă câmpurilor magnetice.

ceda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. céder, lat cedere)

1. tr. a abandona cuiva un bun, renunțând la dreptul de posesiune.
2. a face o cesiune.
3. intr. a da cuiva dreptate; a-i recunoaște superioritatea.
4. (sport) a se recunoaște învins, a înceta întrecerea.
5. (despre boli, dureri) a se ameliora, a scădea în intensitate.
6. (despre lucruri, elemente de construcție) a nu rezista la apăsare, a se rupe.
7. (despre corpuri, medii) a transfera căldura unui alt corp sau mediu.

criofil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cryophile)

1. (despre organisme) care rezistă la temperaturi scăzute.

criptobioză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cryptobiose)

1. (biol.) suspendarea funcțiilor vitale pentru a rezista unei perioade lungi de absență a apei; anabioză.