Dictionar

Rezultate principale (Rezistență):

Rezistenţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. resistenza, fr. résistance)

1. proprietate a unui material de a rezista forțelor (solicitărilor) exterioare care tind să-l deformeze sau să-l rupă.

2. ~a materialelor = disciplină care studiază stările de tensiune și de deformație ale corpurilor solide sub acțiunea forțelor exterioare.

3. forță care se opune efectului unei alte forțe.

4. obișnuință a microbilor cu medicamentul administrat, datorită abuzului de antibiotice.

5. forță opusă de un conductor la trecerea curentului electric prin el.

6. rezistor.

7. putere de a rezista la o boală, la oboseală etc.

8. împotrivire, opoziție; (spec.) respingere a atacurilor inamicului.

9. piedică, obstacol, greutate.

10. mișcare a patrioților care, în țările ocupate de dușmani au luptat împotriva cotropitorilor și a politicii de colaborare cu aceștia; formă de luptă împotriva regimului totalitar comunist.


Rezistenţă

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT resistentia

2. FR résistance; résistivité

3. EN resistance; axeny; resistivity; inhospitality

4. DE Resistenz; Widerstandsfähigkeit; Widerstandskraft; Widerstand

5. RU устойчивость; сопротивление; резистентность

6. HU ellenállóképesség


Rezultate secundare (Rezistență):

Acidorezistenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acido-résistance)

1. rezistenţă a unor materiale, corpuri etc. la acţiunea agresivă a acizilor.


Chemorezistenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Chemoresistenz)

1. chimiorezistenţă.


Chimiorezistenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chimiorésistance)

1. rezistenţă microbiană sau parazitară faţă de antibiotice ori chimioterapice; chemorezistenţă.


Fotorezistenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. photorésistance)

1. conductor electric a cărui rezistenţă variază în funcţie de iluminare, funcţionând pe baza efectului fotoelectric intern.


Insulinorezistenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. insulino-résistence)

1. rezistenţă a organismului la acţiunea hipoglicemiantă a insulinei.


Magnetorezistenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. magnétorésistance)

1. element semiconductor a cărui rezistenţă creşte o dată cu câmpul magnetic în care este plasat.


Achinetospor

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. akinétospore)

1. celulă asexuată imobilă şi de rezistenţă, formată prin fragmentare, la cloroficee şi cianoficee.


Achinetosporange

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. akinétosporange)

1. sporange având funcţia de organ de rezistenţă şi de înmulţire.

2. sporange cu zoospori ciliaţi.


Acidorezistent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acido-résistant)

1. care prezintă acidorezistenţă.


Acidorezistenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acido-résistance)

1. rezistenţă a unor materiale, corpuri etc. la acţiunea agresivă a acizilor.


Aerodinamic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aérodynamique)

1. adj. referitor la aerodinamică.

2. (despre vehicule sau profilul lor) construit în aşa fel, încât întâmpine la înaintare o rezistenţă minimă la frecarea cu aerul.

3. s. f. ramură a mecanicii fluidelor care studiază mişcarea corpurilor într-un mediu gazos.


Amper

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ampère)

1. unitate de măsură a intensităţii curentului electric, intensitatea curentului constant de un volt care străbate un conductor cu rezistenţă de un ohm.