Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. résistivité)
1. (fiz.) mărime caracteristică materialelor, rezistenţa electrică a unui cub din materialul respectiv având latura egală cu unitatea.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. photorésistivité)
1. (fiz.) influența radiației luminoase (iluminării) asupra conductivității electrice a anumitor corpuri; fotoconductivitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. piézorésistivité)
1. proprietate a unor materiale de a-şi varia rezistenţa la deformări elastice.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. constantan)
1. (tehnol.) aliaj de cupru și de nichel, cu coeficient de dilatare mic și rezistență specifică mare, întrebuințat la confecționarea rezistențelor electrice, a reostatelor, a termoelementelor etc.
2. (tehnol.) aliaj de cupru și nichel cu rezistivitate mare și constantă; aliaj de cupru și nichel a cărui rezistență electrică variază puțin în funcție de temperatură.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fécral)
1. aliaj de fier, crom şi aluminiu, cu rezistivitate mare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. photoconductivité)
1. (fiz.) influența radiației luminoase (iluminării) asupra conductivității electrice a anumitor corpuri; fotoconductibilitate; fotorezistivitate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. photorésistance)
1. conductor electric a cărui rezistenţă variază în funcţie de iluminare, funcţionând pe baza efectului fotoelectric intern.
2. componentă electronică a cărei rezistivitate variază în funcție de cantitatea de lumină incidentă: cu cât este mai iluminată, cu atât rezistivitatea este mai mică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Kanthal)
1. aliaj de fier, crom, aluminiu şi cobalt, cu rezistivitate electrică superioară.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Resistin)
1. aliaj de cupru, mangan şi fier, foarte rezistent la coroziune şi cu rezistivitate mare.