rezistor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. résisteur, engl. resitor)

1. element de circuit electric cu inductivitate și capacitate neglijabile, dar care, având rezistență electrică, poate fi introdus într-un circuit electric; rezistență (I, 4).

fotorezistor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. photoresistor)

1. material a cărui conducție variază în funcție de iluminare.

baretor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. barretter)

1. rezistor neliniar care, introdus într-un circuit electric, menține constantă intensitatea curentului.

cod 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. code)

1. act normativ cuprinzând normele juridice dintr-o anumită ramură a dreptului
2. (fig.) ansamblu de norme privind comportarea normală.
3. sistem de semne (simboluri) folosit în reprezentarea și transmiterea informațiilor sau a mesajelor.
4. ~ poștal = indicativ prin cifre sau litere, corespunzător fiecărei localități, care facilitează cartarea corespondenței.
5. ~ genetic = reprezentare biochimică a informației genetice; ~ de culori = sistem de notare prin culori a cifrelor reprezentând parametrii principali ai rezistorilor și condensatoarelor.

potențiometru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. potentiomètre)

1. aparat din rezistențe etalonate, pentru măsurarea diferențelor de potențial și a tensiunii electromotoare.
2. rezistor reglabil pentru divizarea tensiunii electrice.

rezistență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. resistenza, fr. résistance)

1. proprietate a unui material de a rezista forțelor (solicitărilor) exterioare care tind să-l deformeze sau să-l rupă.
2. ~a materialelor = disciplină care studiază stările de tensiune și de deformație ale corpurilor solide sub acțiunea forțelor exterioare.
3. forță care se opune efectului unei alte forțe.
4. obișnuință a microbilor cu medicamentul administrat, datorită abuzului de antibiotice.
5. forță opusă de un conductor la trecerea curentului electric prin el.
6. rezistor.
7. putere de a rezista la o boală, la oboseală etc.
8. împotrivire, opoziție; (spec.) respingere a atacurilor inamicului.
9. piedică, obstacol, greutate.
10. mișcare a patrioților care, în țările ocupate de dușmani au luptat împotriva cotropitorilor și a politicii de colaborare cu aceștia; formă de luptă împotriva regimului totalitar comunist.

termoplonjor

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. thermoplongeur)

1. aparat cuprinzând un rezistor electric care este scufundat într-un lichid pentru a-l încălzi; plonjor.

varistor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. varisteur)

1. rezistor a cărui valoare (rezistență) depinde de mărimea tensiunii de la bornele sale.