Dictionar

Rezultate principale (Rezolva):

Rezolva

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. resolvere, germ. resolvieren)

1. a dezlega, a soluţiona (o problemă, un exerciţiu, o situaţie).

2. a pune rezoluţia (2) pe un act.

3. a lichida un litigiu, un conflict.

4. (despre instrumente optice) a separa, a distinge instrumente fine ale obiectelor studiate.


Rezultate secundare (Rezolva):

Rezolvabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (rezolva + -bil)

1. care poate fi rezolvat.


Rezolvantă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. résolvante)

1. (mat.) ~a unei ecuaţii = a doua ecuaţie a cărei rezolvare facilitează pe a celei dintâi.


Abac

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)

1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele.

2. tabel sau diagramă care permite rezolvarea rapidă a unor calcule.

3. (matematică) diagramă sau grafic care oferă, prin lectură simplă, rezolvarea aproximativă a unei probleme numerice; nomogramă.


Algoritm

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. algorithme)

1. sistem de reguli, simboluri şi operatori pentru efectuarea oricărui tip de calcule logice sau matematice.

2. suită de raţionamente sau operaţii având ca scop rezolvarea unor probleme.


Amiabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. amiable)

1. care se comportă ca un prieten, care arată prietenie; înţelegător, prietenos.

2. care acționează sau care se face prin blândețe și conciliere; binevoitor, conciliator.

3. (despre litigii, conflicte etc.) care se reglează în general printr-o tranzacție, în afara oricăror proceduri judiciare.

4. (științe juridice) care este rezolvat prin negociere, pe cale diplomatică.


Analist, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. analyste)

1. specialist în analiza matematică, informatică, economică, psihologică etc.

2. (psihanaliză) persoană care efectuează o analiză; psihanalist.

3. (inform.) ~ programator = specialist care selectează metodele de utilizat pentru a rezolva o problemă pe computer.

4. (economie) ~ financiar = specialist angajat de bănci, societăți financiare sau persoane fizice, care este însărcinat cu studierea documentelor financiare emanate de companii pentru a trage concluzii despre solvabilitatea acestora, perspectivele acestora și mișcarea titlurilor lor în bursă.


Aplicaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. application, lat. applicatio)

1. punere în practică; aplicare.

2. punct de ~ = punct în care se exercită o forţă asupra unui corp; şcoală de ~ = instituţie şcolară ataşată pe lângă o instituţie de pregătire a cadrelor, în care se face practică pedagogică.

3. (mil.) formă de pregătire a comandamentelor şi trupelor prin rezolvarea unor situaţii de luptă ipotetice.

4. (fig.) aptitudine, talent.


Aporie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aporie, lat., gr. aporia)

1. (fil.) incapacitate de a decide între două argumentări contradictorii.

2. problemă grea sau imposibil de rezolvat.