Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. résonance)
1. fenomen care se produce când un corp de dimensiuni mari poate fi făcut să vibreze sub acțiunea unei forțe aplicate la intervale regulate; proprietate a unor corpuri sau încăperi de a întări și prelungi sunetele.
2. cutie de ~ = cutie care produce rezonanța unui instrument cu coarde.
3. creștere puternică a secțiunii eficace a unei reacții nucleare pentru anumite valori ale energiei particulei-proiectil.
4. (chim.) teorie a mezomeriei, potrivit căreia structura reală a unei particule chimice este un fenomen dinamic ce presupune un tip special de mișcare oscilatorie a electronilor de valență.
5. (fig.) ecou, rezultat, răsunet.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antirésonance, engl. antiresonance)
1. stare de vibraţie opusă rezonanţei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ferrorésonance)
1. fenomen de producere a unor variaţii mari şi în salt a intensităţii curentului electric, determinate de variaţii foarte mici ale curentului, aplicate la bornele unui circuit conţinând bobine cu miez feromagnetic şi condensatoare electrice.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antirésonnant, engl. antiresonant)
1. care prezintă antirezonanţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autophonie)
1. rezonanţă penibilă şi obsedantă a propriei voci.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. balalaika)
1. vechi instrument muzical rusesc, compus dintr-o cutie de rezonanţă triunghiulară, cu trei coarde ciupite.
Parte de vorbire: s.
Origine: (amer., fr. banjo)
1. instrument muzical cu coarde ciupite, cu cutie de rezonanţă din piele, asemănătoare unei mici tobe, şi cu un gât foarte lung, utilizat în jaz.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bronchophonie)
1. rezonanţă exagerată a vocii bolnavului la ascultarea plămânilor, în pneumonie, bronşită, astmă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. clangor)
1. rezonanţă metalică a zgomotului inimii.