Dictionar

rezultat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. résultat, germ. Resultat)

1. efect al unei acțiuni, al unei cauze; urmare, consecință.
2. număr obținut după efectuarea unei operații aritmetice.
 

rezultativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. résultatif)

1. care dă, aduce un (bun) rezultat.
 
 
 
 
 
 

abstracție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. abstraction, lat. abstractio)

1. noțiune, idee rezultată din procesul de abstractizare.
2. abstractizare.
3. a face ~ de = a nu lua în considerare.