Dictionar

Ablaţiune

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ablation, lat. ablatio)

1. îndepărtare chirurgicală din corpul uman (o tumoare, un calcul, un organ bolnav); exereză, extirpare.

2. transportare a materialelor rezultate din dezagregarea rocilor.

3. reducere a masei unui gheţar sau a zăpezii prin topire şi evaporare.

4. fenomen fizic în urma căruia un meteorit, satelit etc., pierde din substanţă din cauza încălzirii sale până la incandescenţă.


Afișaj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. affichage)

1. acțiunea de a (se) afișa sau rezultatul acțiunii respective; lipire de afișe; afișare.

2. (fig., depr.) faptul de a se afișa fără discreție; exhibiție intensivă sau indiscretă.

3. (inform.) mod de vizualizare a datelor și rezultatelor furnizate de un ordinator.


Anchetă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. enquête)

1. cercetare făcută de o autoritate publică în scopul stabilirii împrejurărilor în care s-a produs un fapt şi a răspunderilor.

2. metodă de investigaţie ştiinţifică, prin cercetarea pe teren; (p. ext.) gen publicistic în care se prezintă rezultatele unor asemenea cercetări.


Audiografie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. audiographie)

1. înregistrare grafică a rezultatelor audiometrice.


Audiogramă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. audiogramme)

1. înregistrare grafică a intensităţii şi frecvenţei sunetelor.

2. curbă care înregistrează rezultatele unui examen audiometric.


Autocorecţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autocorrection)

1. acţiune proprie unui sistem cibernetic de a perfecţiona rezultatele la ieşirea din sistem.