Dictionar

reincarna

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. réincarner)

1. a (se) încarna din nou.
 

reincarnație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. réincarnation)

1. acțiunea de a (se) reincarna și rezultatul ei; reincarnare.
2. fenomen prin care sufletul, după moartea fizică, se întrupează din nou într-un alt corp uman (animal sau vegetal), pentru a-și continua evoluția spirituală; metempsihoză.
3. (prin metonimie) nouă formă de viață trupească după moarte.
4. versiune nouă, considerabil îmbunătățită, pentru un lucru preexistent.
 

avatar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. avatar)

1. (în religia indiană) reîncarnare succesivă a unei ființe.
2. (fig.) transformare, metamorfoză; schimbare (obișnuită).
 

bodhisattva

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bodhisattva)

1. inv. ființă care, potrivit budismului, atingând starea de perfecțiune, este scutită de a se reîncarna.
2. statuie, reprezentând o astfel de ființă.
 

jainism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. jaïnisme)

1. curent filozofico-religios al unei secte budiste din sudul Indiei, cu rit brahman, care are la bază principiul reîncarnării.
 

karma

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr., sancr. karma)

1. noțiune a filozofiei budiste care desemnează renașterile și reîncarnările succesive ale sufletelor, migrația acestora după moarte, în funcție de faptele săvârșite pe pământ; fatalitate, destin.
 

metempsihoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. métempsycose)

1. concepție religioasă potrivit căreia sufletul ar parcurge mai multe existențe, reîncarnându-se succesiv; transmigrație.
 

preexistență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: ( fr. préexistence)

1. faptul de a preexista; existență anterioară.
2. doctrină filozofică sau religioasă care admite existența sufletului înainte de cea a corpului, precum și reîncarnarea sufletelor.