Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (re- + încărca)
1. a încărca din nou un vehicul, un recipient etc.
2. a pune din nou o povară, o sarcină (pe o ființă animată sau obiect neînsuflețit).
3. a introduce din nou un cartuș într-o armă de foc; a rearma.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (reîncărca + -bil)
1. care poate fi reîncărcat; care poate primi o reîncărcare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. reîncărca)
1. acțiunea de a reîncărca și rezultatul ei.
2. încărcare din nou a unui vehicul, a unui recipient etc.
3. reintroducere a unui cartuș într-o armă de foc; rearmare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (v. reîncărca)
1. (despre vehicule, recipiente etc.) care a fost umplut din nou.
2. care a fost încărcat din nou într-un vehicul, într-un recipient.
3. (despre arme) umplut din nou cu cartușe; rearmat.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (din limb)
1. a descărca o navă parţial sau total, în limburi, pentru a-i înlesni trecerea printr-un loc puţin adânc, reîncărcând-o după aceea.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. revolver, germ. Revolver)
1. armă de foc cu un butoiaș cilindric unde se țin cartușele, cu care se pot trage mai multe focuri fără a reîncărca.
2. ciocan pneumatic.
3. sistem-~ = dispozitiv care declanșează automat mișcările succesive ale unei piese de mașină.
4. strung-~ = strung universal la prelucrarea în serie a pieselor de formă complicată.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (reîncărca + -bil)
1. care poate fi reîncărcat; care poate primi o reîncărcare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. reîncărca)
1. acțiunea de a reîncărca și rezultatul ei.
2. încărcare din nou a unui vehicul, a unui recipient etc.
3. reintroducere a unui cartuș într-o armă de foc; rearmare.