Dictionar

Rezultate secundare (Reînnoi):

Reînnoire

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. reînnoi)

1. acțiunea de a (se) reînnoi și rezultatul ei; (fig.) prefacere, transformare.

2. schimbare care creează o nouă stare; înlocuirea lucrurilor cu altele de același fel.

3. înlocuirea totală sau parțială a elementelor care alcătuiesc ceva, în special un organism, un țesut; faptul de a (se) regenera.

4. readucere în actualitate.

5. reluare.

6. (despre acte, documente etc.) preschimbare; prelungire a valabilității.

7. (despre suferință, durere) reapariție.

8. (rel.) confirmarea jurămintelor.


Aeraj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. aérage)

1. reînnoirea aerului într-un spațiu închis; ventilație forțată practicată în mine, galerii subterane etc.; aerare, aerisire.


Echilibru

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. équilibre, lat. aequilibrium)

1. stare a unui corp supus acțiunii unor forțe sau efecte care se anulează reciproc fără să-i schimbe starea de mișcare sau de repaus.

2. (biol.) însușire a organismelor sau a grupurilor de organisme de a se autoreînnoi.

3. ~ ecologic = stare a unui mediu natural în care compoziția faunei și a florei rămâne aproape constantă.

4. proporție, raport just între lucruri opuse.

5. ~ de forțe = situație în care mai multe puteri, de tărie aproximativ egală, se echilibrează ca influență și dominație în lume; ~ bugetar = stare a unui buget în care veniturile sunt egale cu cheltuielile.

6. (psih.) senzație de ~ = senzație care reflectă poziția și mișcările corpului în spațiu.

7. (fig.) stare de liniște, de armonie, de stabilitate sufletească.


Fenix

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. phénix, lat. phoenix)

1. pasăre legendară ca un vultur cu penele de aur și de purpură, despre care se credea renaște din propria ei cenușă, simbol al reînnoirii veșnice.

2. (fig.) om superior, unic în genul său, de mare valoare.

3. palmier cultivat în țările temperate ca plantă de apartament.


Mesă

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. messa, fr. messe, germ. Messe)

1. sacrificiu al corpului şi sângelui lui Cristos, conceput de teologia catolică şi ortodoxă ca reînnoit de preot în altar; liturghie.


Neocriticist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. néo-criticiste)

1. I. care se referă la neocriticism (doctrină filozofică reînnoită a kantianismului) sau care se inspiră din acesta; neocritic.

2. II. adept al neocriticismului; neocritic.


Rapel

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. rappel)

1. readucere la poziția inițială a unei piese, a unui sistem tehnic.

2. (mar.) semnal de goarnă pentru rechemarea abordorilor pătrunși pe o navă a adversarului.

3. (alp.) manevră de coardă care asigură coborârea celor mai dificile pasaje cu maximum de securitate.

4. reînnoire a unui vaccin; repetare a unei manifestări sau a unei intervenții.