Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. reînnoi)
1. acțiunea de a (se) reînnoi și rezultatul ei; (fig.) prefacere, transformare.
2. schimbare care creează o nouă stare; înlocuirea lucrurilor cu altele de același fel.
3. înlocuirea totală sau parțială a elementelor care alcătuiesc ceva, în special un organism, un țesut; faptul de a (se) regenera.
5. reluare.
6. (despre acte, documente etc.) preschimbare; prelungire a valabilității.
7. (despre suferință, durere) reapariție.
8. (rel.) confirmarea jurămintelor.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. aérage)
1. reînnoirea aerului într-un spațiu închis; ventilație forțată practicată în mine, galerii subterane etc.; aerare, aerisire.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. rappel)
1. readucere la poziția inițială a unei piese, a unui sistem tehnic.
2. (mar.) semnal de goarnă pentru rechemarea abordorilor pătrunși pe o navă a adversarului.
3. (alp.) manevră de coardă care asigură coborârea celor mai dificile pasaje cu maximum de securitate.
4. reînnoire a unui vaccin; repetare a unei manifestări sau a unei intervenții.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. reconduction)
1. reînnoire a unui contract, a unei convenţii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. reproduction)
1. reînnoire, reluare continuă a unui proces de producţie.
2. (biol.) reproducere, înmulţire.
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (fr. régénération)
1. acțiune de reînnoire, schimbare, îmbunătățire a unei instituții, a unui sistem, a unei comunități; rezultatul acestei acțiuni.
2. (med.) reconstituția naturală a țesuturilor sau organelor deteriorate; regenerare a unor organe sau țesuturi.
3. (prin ext.) refacere după o distrugere totală sau parțială.
4. (fig) renaștere după o stare de corupție.
5. (var.) (înv.) regenerațiune, (înv.) reghenerație.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (reabona)
1. acțiunea de a se reabona și rezultatul ei; reînnoire a abonamentului.