Dictionar

Rezultate secundare (Reţinută):

Comision

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. commission)

1. însărcinare dată unei persoane de a face ceva; serviciu făcut cuiva în urma unei asemenea însărcinări.

2. însărcinare dată unei întreprinderi comerciale de a face o operaţie de cumpărare, de vânzare etc.

3. cotă din suma unei operaţii comerciale în comision, reţinută de cel care face (sau mijloceşte) operaţia.

4. remuneraţie pentru mijlocirea sau prestarea unui serviciu.


Cool

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. coll/jazz/)

1. (muz.) stil în jazul modern caracterizat printr-o interpretare interiorizată, reţinută, cu sonorităţi puţin vibrate, aproape detimbrate, cu o frază relaxată, refuzând orice efuziune afectivă sau temperamentală.


Ostatic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. ostatico)

1. persoană reţinută drept garanţie de către un stat etc. pentru îndeplinirea obligaţiilor luate de statul căruia îi aparţine persoana reţinută.


Oxiacetilenic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. oxyacétylénique)

1. referitor la oxiacetilenă.

2. sudură = procedeu de sudură cu flacăra întreţinută de oxigen şi acetilenă.


Permanent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. permanent, lat. permanens)

1. care este stabil, imuabil, care durează fără se schimbe; care durează constant; neîntrerupt, statornic.

2. care rămâne sau funcționează continuu pentru o perioadă lungă și nedeterminată de timp.

3. ondulaţie = ondulație a părului, făcută printr-un procedeu special, pentru a se menține o perioadă îndelungată.

4. educație = educație care continuă și la vârsta adultă, fie în cadrul unei organizații, fie în mod privat.

5. armată = armată întreținută neîntrerupt de un stat prin recrutări periodice.

6. (informatică) memorie = starea unei memorii încărcate permanent și care nu se poate șterge.

7. (antonime) efemer, impermanent, nepermanent, pasager, temporar, trecător.


Reticenţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. réticence, lat. reticentia)

1. omisiune voită, ocolire a unui lucru care trebuie spus; atitudine reținută, rezervată într-o anumită chestiune.

2. figură retorică prin care vorbitorul își întrerupe deodată șirul gândirii, pentru a trece la o altă idee, lăsând numai se înțeleagă ceea ce ar fi voit spună.